Beneficiarii dragostei divine

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” – Ioan 3:16

Este important să credem toate adevărurile, însă ceea ce duce la mântuire este credința în dragostea lui Dumnezeu. Adevărul fundamental pentru mântuire e să credem în dragostea Sa.

El iubește lumea, iar această iubire a generat cel mai mare plan de salvare și cel mai mare dar. Lupta diavolului aici e ațintită: să nu credem că Dumnezeu ne iubește, pentru că prin credința în ea, primim mântuirea. Dumnezeu nu doar are interes pentru binele omului, ci Dumnezeu îl iubește. Fără dragostea Lui nu există mântuire. Un alt dumnezeu care să mântuiască nu există, pentru că niciunul nu iubește omul.

Pentru îngerii căzuți nu există nici o speranță; nu există Evanghelie și nici Salvator, (Evrei 2:16). Dumnezeu a ales omul. Doar omul este beneficiarul dragostei divine. El a ales să fie Mântuitorul nostru și a ales să ne iubească cu o dragoste mântuitoare. Dumnezeu a deschis posibilitatea omului de a alege și să fie mântuit, îngerii căzuți nu au această posibilitate. Domnul Isus mântuiește un îndrăcit, iar pentru demoni are doar adâncul, (Luca 8:31).

Când înțelegi că Dumnezeu putea să aleagă altceva, în așa fel încât să nu trebuiasă să Îl coste nimic, dar a ales omul și a plătit ce e avut mai scump pentru el, atunci începe să prindă rădăcini credința.

Nici un înger din cer sau din iad nu poate spune ca noi: ”Slavă lui Dumnezeu pentru Mântuitor și pentru mântuire!”

 

Advertisements

Credința în Dumnezeu

”Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.” – Romani 3:21-22

În afara planului lui Dumnezeu, nu există mântuire. Iar planul Lui este prin Domnul Isus. Cine crede în Domnul Isus, are mântuire și viață veșnică. Prin faptele noastre nu putem avea mântuire, însă crezând în El, o primim. Din această ecuație suntem excluși total, nu avem nici o implicare în mântuire.

Oamenii sunt capabili de a primi credințele altor oameni, capabili de a asculta penitențe, numai să nu creadă în Dumnezeu și în mărturia Sa. Omul care crede în Dumnezeu este sensibil la Cuvântul Lui. Nu este lucru simplu sau neînsemnat, pentru că a crede înseamnă aderare totală a minții cu privire la Dumnezeu, iar în momentul acela te pocăiești și renunți la prejudecăți. Niciodată nu ai suferit mai mult decât atunci când te-ai pocăit pentru că abia atunci AI VĂZUT. Ai văzut cât de păcătos ești și cât de sfânt e Dumnezeu. Mântuirea nu presupune lucruri simple.

În mântuire, Dumnezeu a desfășurat o putere nemărginită. Pentru mântuirea omului, nu este în stare puterea umană sau a îngerilor, ci numai puterea lui Dumnezeu. Credința care duce la mântuire presupune o afectare absolută a inimii. Sunt foarte multe credințe, metode, teorii și speculații, iar omul care aderă la ele este pierdut.

Pasiunea care există în oamenii din lume pentru idoli, este pasiunea care ar trebui să existe în noi pentru Dumnezeu. Și chiar mai mare. Mult mai mare.

Nu poți crede și să fi mântuit doar din principiul nevoii, ci trebuie să crezi cu o explozie de iubire la adresa lui Dumnezeu. El ne-a iubit maxim și dorește ca și noi să Îl iubim la fel. La asta se referă și prima poruncă, la iubire.

Crede mărturisirea lui Dumnezeu despre Fiul Său și aceea că doar în El ai mântuire. Apoi, pe măsură ce Îl vei cunoaște, Îl vei iubi mereu mai mult.

Dreptatea lui Dumnezeu

”…dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.” – Psalm 97:2

Stabilitatea scaunului de domnie al lui Dumnezeu e bazată pe dreptate. În toate legăturile și relațiile, Dumnezeu e drept. El mereu e drept și cu tine, (Psalm 93:2).

Dumnezeu nu e obligat să îi salveze pe păcătoși, nu e obligat să ajute, să mântuie; însă El e obligat să rămână drept, o obligație imperioasă față de păcat. El este blând, răbdător, însă este și drept, iar noi am pierdut din vedere acest aspect al dreptății Sale. Dumnezeu nu face excepții: plata păcatului este moarte spirituală. Guvernarea lui Dumnezeu trebuie să fie slăvită, să rămână în onoare, în slavă; să rămână distinsă, dreaptă.

El privește lucrurile ca întreg în dreptate, în sfințenie. Cu Dumnezeu nu poți trata păcatul în modul în care îl tratezi cu un om, căci El acționează pe baza unor principii sfinte, veșnice. Dumnezeu nu-Și calcă Cuvântul, nu se dispersează de Cuvântul Său; în tot ce face acționează în și cu dreptate. El iubește, dar iubește drept. Iartă, dar iartă drept. Dumnezeu este Magistratul suprem, care conduce totul, toate lumile pe care le-a creat (a îngerilor, a demonilor, etc.). El e conducătorul legilor morale din univers și tot El e judecătorul universului. Domnia Lui e bazată pe dreptate, așa conduce El. Nu-Și strică caracterul prin nedreptate.

E drept, dar e și Mântuitor, iar aici e frumusețea Lui, strălucirea Lui, (Isaia 45:24-25). Și-a câștigat titlul de Mântuitor rămânând drept. Nu putea mântui dacă nu rămânea drept, (Romani 3:26).  Mântuirea înseamnă înlocuirea păcătosului în fața justiției divine cu Domnul Isus Cristos. El s-a făcut om ca să salveze ființa umană și să fie Mântuitor. Jertfa este umană, dar legătura este divină. Vina păcătosului a fost luată de Domnul Isus, a fost plătită și a fost înlocuită cu dreptatea Lui.

Iar aici e cheia întregii Scripturi: Dumnezeul drept găsește un plan drept de mântuire pentru a face drept pe păcătos.

Ce face credința mântuitoare?

”Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege… și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El.” – Romani 3:21-22

Credința mântuitoare se manifestă în închinare, în râvnă, în ajutorarea celor sărmani, dar nu numai acolo, ci și în înfrânarea poftelor, înfrânarea imaginației, în temperament și dorințe.

Ea îți va umple intelectul cu gândurile minții lui Dumnezeu, sufletul de bucuria inimii lui Dumnezeu și îți va furniza adevărul suprem. Te va feri de cursele prosperității lumești și în egală măsură, te va păzi de adversitățile lumii. Este un scut împotriva ispitelor, a învățăturilor false; îți va fi călăuză în tinerețe, protecție în viața matură și sprijin la bătrânețe.

Te va pregăti pentru moarte, dându-ți speranța vieții de după. Vei fi înviat din mormânt, iar credința mântuitoare te va pune în posesia cerului și te va declara moștenitor, posesor al vieții veșnice, împreună cu Domnul Isus Hristos.

Credința mântuitoare te va asigura de protecția Celui care este omniprezent, omnipotent, omniscient și nemărginit.

Un duh excelent

”Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” – 1 Corinteni 15:10

Daniel era de zece ori mai înțelept decât mai marii înțelepți ai împăratului. Domnul i-a dat un dar, iar el l-a crescut. Daniel dezlega vedeniile de la Dumnezeu, are soluții pentru că a ajuns la un nivel excelent. La acest nivel se ajunge folosind darul prin har și rugăciune. În fața piedicilor trebuie să vi cu credință pentru că tocmai ele se vor dovedi a fi treptele spre excelență.

Domnul nu poate fi recunoscut dacă nu îți folosești darul, talanții și viziunea pe care ți-a dat-o El. În măsura în care folosești ceea ce ți-a dat, vei crește spiritual, iar El va deveni vizibil. Daniel era un geniu, însă a ajuns la excelență. Deși avea atâta putere, înțelepciune și bogăție, Daniel a rămas smerit; nu l-a schimbat mediul în care era și nu s-a lăsat corupt, acesta e nivelul excelenței.

Nu te lăsa, roagă-te, fii smerit.

Ceea ce te ține în echilibru și în progres este rugăciunea. Nu te baza pe tine, pe darul tău, ci pe Dumnezeu. Plăcerea lui Dumnezeu este sfințenia, excelența și acolo te vrea, acolo te așteaptă. Duhul superb, duhul excelent îl pot dobândi prin rugăciune, seriozitate, muncă, post, credincioșie și supunere.

Excelența înseamnă să trăiești pe tărâmul supranaturalului, acolo unde nu doar că îl iubești pe dușman, ci îl ajuți și ți-l transformi în prieten. Nivelul excelenței e înfrângerea dușmanului prin dragoste. Ești mult dincolo de obișnuit, trăiești o umplere a Duhului Sfânt continuă.

Nu te mulțumi cu sărăcia spirituală, nici măcar cu o medie spirituală. Ajungi în excelență, Domnul te ajută și te așteaptă!